O noua zi…

Pentru prima oara in acest an, am inteles ca tot ceea ce poate fi mai rau sau mai bun, ti se poate intampla cu precadere…De ce? Pai daca iei o cantitate considerabila de optimism, cu o cantitate la fel de considerabila sau nu de pessimism…iti dai seama ca lucrurile nu merg intotdeauna in directia cea mai buna…Iar apare DE CE? Pai, cum sa va explic… Logharitmitatea de baza 0 e granita, intre ghilimele…pentru ca tocmai d'aia nu exista de fapt granite! Tot ceea ce ne inconjoara sau nu, are effect clar asupra noastra… uneori subtilitati ne umplu vietile…de exemplu sa-ti faci semen cu picioarele pe sub mese asa cum ne faceam noi odata…de ce nu? Sau, sa merg intr-un mijloc de transport, si sa fiu "agatat" pur si simplu de o privire nesimtit de insistenta…de cele mai multe ori, raspund foarte deschis la astfel de "provocari"…ma implic si-mi iau roluri serioase in sarcina. De aici un temperament ce ramane iarasi, de cele mai multe ori cu "buza umflata". Metabolismul, dupa toate astfel de incercari, imi este supus unor presiuni tragic de mari… De aici caderile psihice. Dupa-amiezile, cand stau linistit intins in pat, ca-mi place tare, din senin, ma loveste psihicul cazut pe mine…mai exact ma daram in mine insumi. E o senzatie teribil de interesanta, pentru ca alea sunt momentele in care reusesc cel mai bine sa ma observ…sa-mi observ reactiile, sa iau decizii mai putin, dar si sa ma pot controla…ma pot controla de fapt mai mult la partea trista a starii de spirit…de exemplu…inainte de a-mi vine sa plang…imi spun imperativ: "PLANGI!"…asta am scris-o cred in starea mea cea mai optimista evar !