Friday I'm In Love

Lullaby

...so close to me

In valori de sistem

Nu neg, constiinta mea se identifica mult cu vulgarul, cu ideea de libertate si nesupunere, cu un concept numit fara voia mea de lasitate sociala si cotidiana, in care sunt aruncat pe scena, fara sa-mi fi invatat vreo replica si tocmai de aceea sunt nevoit sa apelez la potentialul meu inovator si spontan , desi trebuie si el stimulat cumva, prin gadilarea substraturilor constiintei cognitive.
De multe ori trecem pe langa oameni insemnati, stigmatizati de vreme, caci timpul chiar este ucigasul perfect. Noi insine, cei ce ne credem normali suntem supusi acestui proces de stigmatizare si, la randul nostru suntem aratati cu degetul de "ceilalti", de "nebuni" si astfel devenim perfect identificati cu ei...si asta fara ca sa ne dam macar seama.
Suntem prea mandri de noi si nici macar nu suntem cine stie ce. Asta o sa duca ireversibil la o imbatranire grabita, la un proces la care suntem condamnati, definitiv si irevocabil, in lipsa noastra. Ma detest ca om, ca menire, caci nu gasesc una, si nu gasesc identificare si unire mai buna decat cu tarana. Incerc sa vad prin zid, prin ziduri ingalbenite si prin colturi mucegaite, dincolo de ce-mi arati tu societate! Nu te poti salva, trebuie sa intelegi ca exista un pacat originar, infipt adanc in radacina, ce-si pune amprenta grea vizibil pe fiece frunza, si-n jurul tau s-a format parca o aura neagra, singur copac in gradina raiului, uscat si putrezit, cu frunze galbene, ruginite parca, si ele putrezite caci n-au cazut; degeaba tai uscaciunea de la tulpina...esti infectat; o sa creasca la fel de searbad, stramb, urat; trebuie scos din radacini, toate...sa nu mai ramana un fir! Si cum samanta nu mai e, vom asista la crearea singurului abis potential existent. Pamantul trebuie zguduit, fiecare scoarta a sa trebuie dislocata si aruncata-n Soare...sa arda...sa fie mistuit...sa piara!